Comunicarea este o formă de schimb între noi și ceilalți. Schimbăm impresii, emoții, cunoștințe. Maniera în care această “tranzacție” se întâmplă ne influențează relațiile și starea de spirit.
Un mod de exprimare prea agresiv sau prea pasiv va induce fie teamă, fie dezinteres. Calea de mijloc între cele două se numește asertivitate și poate fi exersată de fiecare în parte.
Dând dovadă de asertivitate, te poți bucura mai mult de interacțiunile cu ceilalți. De asemenea, devii mai împăcat/ă cu tine și nu mai iei personal feedback-ul.
Ce înțelegem prin asertivitate?
Termenul asertivitate a devenit popular în ultimul timp.
Definiția Asociației Americane de Psihologie pentru asertivitate este următoarea: “un stil de comunicare adaptativ, prin care o persoană își exprimă direct nevoile și dorințele, menținând respectul față de ceilalți”.
Cu alte cuvinte, asertivitatea necesită conștiință de sine, încredere în propria persoană și autenticitate. Atunci când comunici asertiv, scopul este acela de a-ți apăra drepturile, fără a discredita pe cineva.
Asertivitate, agresivitate și pasivitate – clarificări
Ca să înțelegem mai bine conceptul de asertivitate și cum apare el în viața de zi cu zi, îl vom clarifica mai jos.
Agresivitate:
Comunicarea agresivă presupune un joc de putere. În cadrul ei, scopul este demonstrarea superiorității față de ceilalți. Soluțiile întârzie să apară, iar încrederea și colaborarea sunt afectate.
Pasivitate:
O comunicare pasivă presupune neglijarea propriilor nevoi și ne-exprimarea lor, din teama de a crea un conflict. Comportamentul pasiv nu este productiv fiindcă induce frustrare și menține poziția de victimă.
Asertivitate:
Comunicarea bazată pe asertivitate este una echitabilă. Nemulțumirile și aprecierile sunt exprimate deschis, fără teama de conflict. Situațiile de criză sunt rezolvate cu calm, iar încrederea în sine și ceilalți este sporită.
Primele două tipuri de comunicare implică prezența unui pericol. Agresivitatea îi pune pe ceilalți în pericol de a fi judecați, iar pasivitatea pe tine însuți. Pe termen lung, aceste forme de comunicare sunt neproductive și adâncesc frustrarea.
Asertivitatea este directă și autentică. Ea nu prespune un pericol, fiind bazată pe respectul față de sine și de ceilalți.
Drepturile asertive
Iată care sunt drepturile pe care le ai în orice moment, în orice situație, față de absolut oricine:
- Ai dreptul să iei propriile decizii.
- Ai dreptul să ai propriile valori, credințe, opinii și emoții.
- Ai dreptul să spui altora cum ai vrea să fii tratat.
- Ai dreptul să te exprimi și să spui NU.
- Ai dreptul să ceri informații sau ajutor.
- Ai dreptul să faci greșeli.
- Ai dreptul să ai o părere bună despre tine, chiar dacă nu ești perfect și să faci mai puțin decât ești capabil să faci.
- Ai dreptul să ai relații de calitate, în cadrul cărora te simți confortabil să te exprimi cinstit – și ai dreptul să încerci să schimbi sau să pui capăt relațiilor care nu îți mai îndeplinesc necesitățile.
- Ai dreptul să-ți trăiești viața exact așa cum vrei.
- Ai dreptul să te răzgândești.
- Ai dreptul să nu fii de acord cu cineva.
- Ai dreptul să spui „Nu știu”.
- Ai dreptul să iei decizii ilogice.
- Ai dreptul să spui „Nu înțeleg”.
Prin comportament asertiv, intelegem “un comportament ce ii permite unei persoane sa actioneze cat mai bine in interes propriu, sa isi apere punctul de vedere fara o anxietate exagerata, sa-si exprime sentimentele in mod sincer si sa se foloseasca de propriile drepturi fara a le nega pe ale celuilalt” J.Cottraux