Iertarea este inceputul unui nou capitol, nu sfarsitul povestii…
Este un dar pe care ti-l oferi. Atunci cand ierti, accepti ca acel comportament inacceptabil al persoanei se datoreaza limitarilor sale si admiti ca oamenii nu pot sa-ti dea ceea ce nu au inlauntrul lor.
Iertarea devine astfel și un proces intrapersonal, în care putem alege în mod conștient să ne întoarcem atenția înspre propriile răni și să ne îmbrățișăm curajos vulnerabilitatea.
Făcând loc trecutului și experiențelor mai puțin confortabile din viața noastră, nu facem decât să ne oferim darul unei vieți libere și încărcate de sens.
Este, fără doar și poate, o virtute care, odată cultivată în conștiința umană, asigură sănătatea trupului și, mai cu seamă, cea a sufletului.
„Curajul de a cere iertare, precum și înțelepciunea și claritatea de a face asta cu chibzuială și pricepere se află chiar la baza relațiilor de leadership, de cuplu, de parenting și de prietenie; în plus, fundamentează și integritatea personală, precum și ceea ce noi numim iubire.
A nu ierta rănile pe care ni le-au produs oamenii în care am avut încredere sau nedreptățile la care am fost supuși e un mod simplu și eficient de apărare. Paradoxal, însă, tocmai decizia (asumată sau implicită) de a nu ierta e cea care le dă celor care ne-au rănit puterea de a ne afecta în mod negativ în continuare, de la distanță.
Prin gândurile negative, emoțiile tulburătoare, planurile de retribuție, obiceiul de a rumina, resentimentele și retrăirea traumatică, a ceea ce s-a întâmplat, tocmai cei care ne-au făcut rău rămân în centrul vieții noastre interioare. Toate acestea ne transformă treptat din persoane complexe, deschise spre experiențele viitoare, în victime captive ale unei întâmplări trecute care ne-a infuzat întreaga existență și identitate.
Prizonieri ai propriilor gânduri și amintiri, ne imaginăm că ne întărim, când, de fapt, energia și resursele noastre sunt din ce în ce mai slăbite. Ne-iertarea devine un cerc vicios care ne consumă și ne slăbește.
Din punct de vedere psihologic iertarea este o schimbare de atitudine față de o persoană care ne-a rănit, față de situația care ne-a traumatizat sau față de propria persoană, schimbare care implică renunțarea la eforturile de a răzbuna ceea ce ne-a durut și orientarea pozitivă spre viitor, spre vindecare și creștere. Iertarea se asociază cu conceptul de reziliență prin faptul că ne ajută să ne revenim după ce am fost răniți și apoi, în ciuda a ceea ce am suferit, să transformăm greutățile în ocazii de învățare și cele învățate în resurse personale. Înțeleasă astfel, ca un proces psihologic de durată, iertarea nu ne lasă secătuiți, goi pe dinăuntru sau cu sentimentul puternic că am cedat și am pierdut ceva. Ne lasă mai puternici, într-un loc mai înalt decât cel din care am pornit la începutul drumului.
Unul dintre cele mai valoroase daruri pe care le putem oferi celor dragi sufletului nostru este să ne recunoaștem propriile greșeli, admițând astfel că suntem imperfecți, dar plini de umanitate față de sine și ceilalți. Imaginați-vă un copil care crește auzind de la părinții lui, atunci când e cazul: „Am greșit!” sau „Îmi pare rău!” Ceea ce învață copilul de aici este, probabil, una dintre cele mai importante lecții de viață: să recunoască și să admită când greșește și, totuși, să fie în regulă, să-și păstreze sentimentul de apartenență și respectul intact. Acest obicei relațional nu doar că întărește iertarea de sine, ci ne menține și prețuirea de sine.
Ganduri vindecatoare ca sa-i ierti pe ceilalti:
Meriti sa te eliberezi de amaraciunea care te impiedica sa ai o viata buna.
Iertarea te ajuta sa renunti la vechile rani si te ajuta sa-ti revendici viata.
Unele ziduri au nevoie de reparatii, iar unele nu pot fi reparate. Indiferent de asta, iarta.
Aminteste-ti ca oamenii nu pot sa-ti dea ceea ce nu au disponibil in ei insisi.
Cele patru lucruri care conteaza cel mai mult :
“Te rog ”
”Te iert”
“Iti multumesc”
“Te iubesc”